Cand universul se destrama, Noi, copiii acestei lumi, Oferim flori catre lumini, Sub speranta ne-ncalzim.
Prin padurea deasa, Copaci de luna palida albastra, Stau falnic, privind la mama lor. Sub ramuri ne ascundem, Ghemuiti ne protejeaza.
Iubeste-ma, draga mama, Ofera-mi visul cel pierdut, Scapare de patimile lumii, Caldura mangaierii tale.
Umbra alba, a visului nerealizat, Cu privirea ma-nconjoara-n spini. In pamant de putregai ma-inec, Caci scaparea am alungat-o de demult, Cand timpul nou era.
Am venit la tine, Sa iti ofer, eu, tot ce am. Pentru o sansa la imbratisare, Sa sed, cu speranta mea in poala ta.
Cand universul se destrama, Noi, copii acestei lumi, Oferim flori catre lumini, Si ne incalzim la flama sperantei.
Prin padurea deasa, Copaci ai albastre palide luni, Stau falnic, cu privrile la mama lor, Iar noi, ghemuiti, ne ascundem sub protectia lor.
Iubeste-ma, draga univers, Ofera-mi ce-mi doresc mai drag, Scapare de patimile unei lumi rupte, Caldura mangaierii tale.
Figura alba, a visului nerealizat, Privirea ei ma inconjoara cu spini, Si ma simt adancit in putrezitul pamant, Caci scaparea am alungat-o cand timpul inca era fraged.
Am venit la tine, Sa iti ofer tot ce am. Sa sper la mai bine, In imbratisarea ta.